joi, 7 mai 2009

Vanzatorul de ziare de pe Mosilor

In apropiere de statia de troleibuz e o taraba cu ziare. Ma opresc si intreb despre ultima carte aparuta miercuri, impreuna cu ziarul Cotidianul, "Dublu limbaj" a lui Golding. "E ultima, daca veneati mai tarziu poate ca n-o mai gaseati". "Minunat, - zic- inseamna ca stam intr-un cartier cu multi cititori de literatura." "Nu, doamna, am avut putine. Oamenii cumpara in general pentru copiii lor, in speranta - desarta! - ca la un moment dat, candva, poate vor incepe sa citeasca". "Si, credeti ca asta nu se va intampla?". "Nu, zice el, pe timpurile astea cu siguranta ca nu". Printre titluri vad editia scoasa de Litera cu autori romani. Frumoasa, cartonata, bine gandita. Saptamana asta:"Ingerul a strigat" a lui Fanus Neagu. Imi citeste in privire lipsa de interes. "Nu scrie rau, desi nu e un mare autor, ce parere aveti?", intreaba el. "Pai, nu pot sa scrie toti ca Shakespeare", zic, gandindu-ma la perioada de directorat de teatru a lui Fanus. "Nu, doamna, eu nu cred ca Shakespeare e referinta. Dostoievski, da... La el ar trebui sa se raporteze literatura.". Raman putin descumpanita. Dintr-o data taraba de ziare se muta intr-o biblioteca garnisita cu exemplare pretioase iar barbatul brunet, dolofan si mustacios capata trasaturile unui Bastian Balthazar Bux la pensie. "Multumesc". Si dau sa plec. "Si eu va multumesc, doamna, pentru minunata conversatie". De data asta, chiar ma surprinde. Curtoazia nu mai este o calitate apreciata. Lumea e intoarsa cu susul in jos. La varfuri se bat in mitocanii si mediocritati poleite impostorii, la baza reflecteaza lucid si marginal cei neinteresati de putere. Daca va e dor de putina politete, luati-va un ziar sau o carte de pe Mosilor. Conversatia cu vanzatorul este gratuita si face ziua mult mai suportabila!

Un comentariu:

filadel spunea...

Excelent! :)