miercuri, 1 iulie 2009

Cu trotineta printre expresii

Suna al naibii de bine, in romaneste: "plecat/a cu sorcova". Si, desi semnifica mai curand o fiinta care nu este in "toti boii ei", cel plecat cu sorcova este un om fericit. Nu are, adica, facturi de platit, case de intretinut, responsabilitati multiple si cocosatoare. Are doar o misiune de indeplinit: sa plece de acasa, sa colinde imprejurimile, sa ureze una-alta, dupa posibilitati si dupa cat isi mai aminteste din poezeaua strabuna, sa i se deschida usa si sa primeasca: un ban, un mar, un covrig. Si, pe urma, mai departe. Ca Matul din Tarot. Cel plecat cu sorcova nu e altul decat mielul Domnului. Nu stiu ce imi veni. Cred ca mi s-a facut dor de o calatorie. Cu sorcova. E prea cald, totusi. Da, dar nu isi face romanul iarna car si vara sanie? Asta era demult. Acum iarna nu-i ca vara. Si vitavercea e valabila. Am plecat.

Niciun comentariu: