luni, 10 mai 2010

Papucii Seherezadei

Ca-ntr-un vis din care nu nu mai stii cum sa evadezi, desi toate simturile si micul demon al luciditatii (niciodata adormit) iti spun ca tot ce se intampla e o fictiune inventata de ceva din tine. Asa, deci... Seherezada nu doarme, doar viseaza. O biblioteca vie, cataratoare pe albul imaculat al peretilor casei, ca dintr-o spuma a zilelor lui Vian sau ca cearsafurile ce o urca la cer pe Remedios. Asta e visul recurent al Seherezadei mele. (Suntem atat de multe Seherezade ca trebuie sa specific.) Seherezada cu carti. In seara asta, cartile Seherezadei se aliniaza unduioase si tentante, pentru alegerea nocturna. Sa vedem... Tu, nu... Tu, poate maine ... tu, da... acum... Papucii lui Abu-Cassem. Pe Heinrich Zimmer l-am descoperit singura, in libraria GDS. Rasfoind si citind aproape in intregime prima poveste. Cartile au un fel de seductie care opereaza brusc. Dincolo de bibliografii sau recomandari, cele mai iubite au fost acelea descoperite in dupa-amieze pierdute printre rafturi ticsite.

Jung spune despre Zimmer, mort la doar 53 de ani, ca a fost un "puer eternus - caci moare tanar cel iubit de zei". Profesor si cercetator in domeniul tantrismului, a propus interpretari indraznete ale culturii si filozofiei indiene. Papucii lui Abu-Cassem sau Patru episoade din povestea de dragoste a Zeitei sunt duble povesti, pentru ca, pe de o parte citesti legenda si pe de alta, decriptarea semnificativa. In lumea moderna, lipsita de ritualuri de pasaj si de initiere,"Povestiri despre biruinta sufletului asupra raului" devin semnificative lecturi pentru orice fiinta cu potential evolutiv. Iata un exemplu: "cu papucii lui Abu-Cassem pasim direct intr-una din cele mai cuprinzatoare dintre toate intrebarile referitoare la viata si destinul omului, una din cele pe care India le-a privit fara ezitare atunci cand a formulat concepte precum "karma" si "maya". Tot ceea ce un om aduce in contact nemijlocit cu el insusi din vartejul masei de atomi ai posibilitatilor se contopeste in acelasi tipar cu propria-i fiinta. In masura in care admite ca un lucru il afecteaza, acesta il afecteaza cu adevarat, si, daca e corelat cu cele mai profunde dorinte si teluri, cu temerile si gandurile sale incalcite, el poate deveni o piesa importanta a destinului sau.... Pe de alta parte, si tocmai de aceea, in masura in care te poti detasa de propriile pasiuni si idei, eliberandu-te astfel de tine insuti, esti eliberat automat de toate lucrurile care apar ca fiind accidentale".

Si, vazand zorii zilei mijind, Seherezada, sfioasa, tacu ...

Niciun comentariu: