miercuri, 28 iulie 2010

Poezia ca origine a limbilor


Pericolul subtil dar cu atat mai grav al oricarei crize economice se ascunde in amputarea nevoilor culturale. Prioritare devin cele fizice. La ce ne ajuta poezia daca n-avem cu ce plati facturile, pensiile, mancarea si lista continua... Uitam (dar am stiut vreodata?) teza fundamentala despre originea limbilor, scrisa de renumitul filozof, scriitor si muzician elvetian, Jean Jacques Rousseau. Una dintre cele mai ilustre figuri ale Secolului Luminilor, constata in "Eseu despre originea limbilor" ca, "daca nu am fi avut decat nevoi fizice, nu am fi putut niciodata sa vorbim". Ne puteam intelege perfect doar prin limba gesturilor. In viziunea lui, la inceputurile lumii nu se vorbea decat prin poezie. "Omul nu a gasit de cuviinta sa rationeze decat multa vreme dupa aceea". Se pare ca, primele discursuri ca si primele legi au fost rostite in versuri. Rousseau se refera la textele legislative redactate in versuri, cum ar fi Codul lui Solon din Atena sau textele sacre ale druizilor galici despre care relateaza Cezar in De bello Gallico. Nu poate fi acuzat de lipsa dovezilor, deci!
Desigur, nu sunt filolog nici lingvist si nici n-am aprofundat subiectul. Dar ipoteza lui Rousseau este fascinanta si, mai ales, elocventa pentru un timp in care pasiunile ajung sa se exprime prin interjectii iar limba este schimonosita de atatia oameni fara alte nevoi decat cele fizice!



"Cartile Seherezadei", de luni pana vineri, ora 15, Radio Romania Cultural

Niciun comentariu: