miercuri, 14 iulie 2010

Profesorul, cu majuscula, din Memorii


In biografia fiecaruia dintre noi este, sau ar trebui sa existe, figura unui profesor special, care a stiut sa trezeasca bucuria cunoasterii, chiar in conditii complicate. Am facut scoala generala intr-un cartier obisnuit, cu oameni obisnuiti, nici prea saraci, nici prea bogati. Am avut si profesori banali, unii chiar nesuferiti, dar si figuri remarcabile, care m-au ajutat sa inteleg cine sunt. Ai mei m-ar fi vrut inginera, doctorita, economista. Meserii "serioase" si de "viitor". Profesoara de romana, doamna Ulieru, i-a convins ca o sa ma simt mai implinita facand ceva ce-mi place. Asa, am urmat studii umaniste si, mai tarziu, teatru. Doamna Ulieru avea ceva de personaj interbelic. Mereu imbracata spectaculos, cu niste bijuterii enorme pe un trup inalt, de femeie puternica. Glasul ei era bland, oarecum in neconcordanta cu osatura atletica. Vorbea cu pasiune despre Eminescu, Creanga, Caragiale sau Minulescu. Aveam pagini intregi de lecturi pentru vacanta.

Azi, lucrurile sunt foarte diferite. Sunt revoltata cand vad ca profesorii din scoala generala, nu doar ca nu le trezesc copiilor interesul pentru limba si literatura romana (caci nici ei nu-l au) dar nici nu le predau toata materia. Mai mult, le cer copiilor manualele cu doua saptamani inainte de a se sfarsi scoala. Asa ne-am trezit ca nepotul meu a ramas cu aproape o treime din manualul de clasa V-a nepredata. Inteleg ca invatamantul romanesc e si prost platit si prost gandit. Ca artist, insa, stiu ca am jucat sau m-am implicat in proiecte cu plata fie la sfantu` asteapta, fie deloc. Dar, am muncit la aceleasi standarde ca si cand as fi fost platita la greutatea mea in aur. Cu responsabilitate si placere. La teatru, daca joci prost intr-o seara nu moare nimeni si nici nu distrugi viata cuiva. Daca, insa, esti profesor sau medic - de constiinta si indemanarea ta depind vietile oamenilor.

Mai exista profesori de care sa ne putem aminti cu bucurie si recunostinta? Unul ca Nae Ionescu, de pilda, despre care Mircea Eliade, care i-a fost student scrie in Memorii, astfel: " ... nu vorbea ca un profesor, nu tinea o lectie, nici o conferinta. Incepuse o convorbire si ni se adresa direct, fiecaruia in parte, parca ar fi povestit ceva... Era o gandire personala, si, daca te interesa acest fel de gandire, stiai ca n-o puteai intalni altundeva, ca trebuie sa vii aici s-o primesti de la izvor. Omul de pe catedra ti se adresa direct, iti deschidea probleme si te invata sa le rezolvi, te silea sa gandesti".

Daca, in biografia voastra, exista o asemenea figura, sunteti norocosi. Daca aveti copii, stiti deja care ar trebui sa fie modelul unui profesor adevarat!



"Cartile Seherezadei", de luni pana vineri, la ora 15 la Radio Romania Cultural. Emisiunile pot fi ascultate si pe acest blog.

Niciun comentariu: