duminică, 11 iulie 2010

Sa nu pronunti Amos Oz, imi aminteste ceva!


De obicei era mut ca Blaga, in primii ani de viata. Rar, cand avea chef de vorba, povestea despre iubitele lui. Amintirile, fabricate - mi-am dat seama mai tarziu, cand revenind in conversatii, ele se modificau vizibil - il puneau intr-o lumina de erou oarecum stangaci, tacut, baiat dintr-o provincie saraca de langa Dunare, crescut langa pescari. Parea sa ceara aprobare si reconfirmarea masculinitatii prin povestile, posibil adevarate dar putin probabil reale. Asa se face ca stiam amanunte din viata lui, pe care nu le cerusem niciodata, dar le primeam... ca pe un semn de incredere? Dumnezeu stie ce era in capul lui. Fusesera multe, spunea uneori iar alteori, nu vorbea decat despre una singura. Pun pariu ca, asa cum ma avertizase, are sa continue scenariul, pana la pensie, chiar si cu o droaie de copii pe langa el, fiindca fiinta feminina trebuie dublata, multiplicata, mereu innoita astfel incat sa-i asigure provizie de imagini pentru nopti plictisite si lipsite de gust.

De acest personaj aproape real, desi inventat de el insusi, mi-a amintit Amos Oz, scriitor israelian distins cu numeroase premii, in romanul sau "Sa nu pronunti noapte". Mi l-a recomandat Denisa Comanescu, semnatara colectiei Raftul Denisei, unde a si aparut. Nu pot decat sa-i multumesc!

"Am spus: esti grozav - pentru ca in loc de dezgust am simtit deodata mila pentru tapul asta care a inceput sa imbatraneasca, care se straduieste sa para un lup. Un lup care inspira mila, vulnerabil, nu lup, ci mai mult broasca fara carapace... In clipa aceea mi-l inchipuiam cum fusese la 12 ani: un copil durduliu, neiubit, galagios,lingusitor, straduindu-se fara sa reuseasca sa distreze lumea cand lumea refuza sa zambeasca"...



"Cartile Seherezadei", la Radio Romania Cultural, la ora 15, de luni pana vineri.

Niciun comentariu: