marți, 10 august 2010

Filozof cu femininul Diotima


În limba română, substantivul filozof primeşte la feminin un sens peiorativ, musteşte de ironie şi dispreţ. Filozoafă ! Sună rău, zgârie, muşcă. Cea care e blagoslovită cu eticheta asta, nu se bucură de prea multă simpatie. Că pe vremea începuturilor filozofiei lucrurile stăteau diferit, e scris în cel mai cunoscut dintre dialogurile lui Platon. De ce să-i fi dat Socrate cu atâta generozitate partea leului în Banchetul sau Despre iubire (subiect fierbinte) unei femei "din Mantineea, Diotima, care ştia multe nu numai despre Eros, ci şi despre atâtea alte lucruri" , dacă ar fi fost ruşinos sau demn de dispreţ să fii femeie şi să ai acces la cunoaştere în acelaşi timp? De ce să fi născocit Platon un personaj imaginar femeie? Din corectitudine politică?

Celor care continuă să privească uşor condescendent femeia iubitoare de adevăr, înţelepciune, filosofie - în ultimă instanţă, le recomand să recitească Banchetul. Socrate a recunoscut că Diotima l-a învăţat tot ce ştie despre Eros şi Divina Frumuseţe fără ca acest lucru să-i ştirbească în vreun fel aura de înţelept... Ce păcat că Platon nu e o lectură obligatorie în şcoli! La un moment dat cineva tot ar propune ca femininul de la filozof să fie ... diotima.


"Cărţile Şeherezadei" de luni până vineri, ora 15, Radio România Cultural

Niciun comentariu: