sâmbătă, 21 august 2010

Fragmente din istoria imaginarului


- "Imaginarul se amestecă în realitatea exterioară şi se confruntă cu ea; îşi găseşte acolo puncte de sprijin sau, dimpotrivă, un mediu ostil; poate fi confirmat sau repudiat. El acţioneayă asupra lumii şi lumea acţionează asupra lui. Dar, în esenţa sa, el constituie o realitate independentă, dispunând de propriile sale structuri şi de propria sa dinamică.



- Istoria imaginarului poate fi definită ca o istorie a arhetipurilor.


- Să definim deci arhetipul ca o constantă sau o tendinţă esenţială a spiritului uman. Este o schemă de organizare, o matriţă în care materia se schimbă, dar contururile rămân.


- Fascismul, nazismul şi comunismul şi-au propus nu numai stăpânirea oamenilor, ca oricare tiranie banală, ci, în primul rând, schimbarea cursului istoriei şi modificarea naturii umane.


- Rezistenţa faţă de real se manifestă uneori printr-o capacitate remarcabilă de negare a evidenţelor sau de inversare a semnificaţiilor acestora, dovadă a autonomiei imaginarului şi a durabilităţii modelelor sale. Se vede, în general ceea ce se doreşte să se vadă şi se învaţă ceea ce ce se ştie deja.


- Într- lume reală care nu poate decât să decepţioneze, imaginarul joacă un rol compensator.


- A condamna imaginarul altora este o manifestare de intoleranţă.


- Omul se hrăneşte cu mituri aşa cum se hrăneşte cu pâine şi apă.


- De obicei, credinţele celorlalţi sunt numite mituri. Credinţele noastre sunt însă adevăruri.


- Proximitatea nu exclude alteritatea, uneori chiar o întăreşte.


- Perioadele de criză exacerbează alteritatea. "


Lucian Boia, Pentru o istorie a imaginarului, editura Humanitas, 2000.



"Cărţile Şeherezadei", de luni până vineri, ora 15, Radio România Cultural.

Niciun comentariu: