marți, 17 august 2010

Of, viaţa mea ... de pe ecran!


Internetul şi televiziunea au impus o nouă mitologie. Se spune că dacă nu "apari" pe Google sau nu eşti/vei fi/ai fost pe micul ecran, nu exişti. Spaţiile virtuale sunt hiper-viaţa pe care şi-o doreşte fiinţa modernă, în care trăieşte plenar, uneori, în detrimentul celeilalte vieţi, mai banale, mai lipsite de strălucire, totuşi reală. Democratizarea accesului la creaţie şi distribuţie a filmelor în care protagoniştii sunt vecinii de palier, de bloc sau serviciu, prin încărcarea lor pe You Tube sau alte canale similare contribuie la un fel de fragilizare a statutului de artist. Televiziunile mizează pe conceptul de reality-show, când nu transmit în direct înmormântări, bocete, tragedii, dispariţii... Sub limita decenţei sunt multe programe în România. Aici, însă, nu televiziunile sunt vinovate de manifestările triviale, lăbărţate, de chivuţe zăltate. Nu se poate civiliza un popor primitiv în doar douăzeci de ani!

Sosul în care ne bălăcim, familiaritatea şi vulgaritatea zilnică de care avem parte în cartier, la birou, în magazine dăunează grav creativităţii. Aşa se face că eroii ce populează imaginarul cinematografic românesc e format din personaje inspirate de lumea colcăitoare a acestei societăţi sărace din multe puncte de vedere. Ceea ce mă intrigă de fiecare dată când trec prin piaţă e să observ telefoanele iPhone ale unor vânzători de roşii "de afară". Sunt nespălaţi, murdari şi plini de tupeu, dar se filmează unul pe altul cu bijuteriile lor tehnologice. Cu siguranţă îi voi vedea prinşi în scenariul cuiva. Hipermodernitatea, conceptul inventat de Gilles Lipovetsky şi Jean Serroy în eseul lor "Ecranul global", se traduce în spaţiul cinematografic românesc prin fotografierea realităţii. Dar, din fericire, e multipremiata!



"Cărţile Şeherezadei", de luni până vineri, ora 15, Radio România Cultural

Niciun comentariu: