vineri, 6 august 2010

Despre natura viselor



Facand ordine printre caiete si hartii, am gasit cateva conspecte pe care le faceam, cu cativa ani in urma, ca studenta in anul I al facultatii de Psihologie. N-am continuat studiile, dar curiozitatea si bucuria lecturii din Carl Gustav Jung au ramas.

• Visul este o fractiune de activitate psihica involuntara, care implica exact atat constienta incat sa devina reproductibila in stare de veghe.
•Intelegerea viselor este atat de dificila incat de mult mi-am facut o regula din a spune mai intai, atunci cand cineva imi povesteste un vis si imi cere parerea: “habar nu am ce ar putea sa insemne visul acesta”. Abia dupa ce am stabilit acest lucru pot incepe sa analizez visul.
•Motive onirice tipice: zborul, urcatul treptelor sau pantelor, aparitia in public intr-o imbracaminte sumara, caderea dintilor, lumea multa, hotelul, gara, trenul, avionul, automobilul, animalele infricosatoare (serpii)
•O “situatie psihica “ – daca i se poate gasi o formulare, este deja identificata cu un sens bine determinat.
•Procedura de stabilire a sensului unui vis, numita inregistrarea contextului, care consta in a stabili cu ajutorul asociatiilor subiectului in ce nuanta a semnificatiei ii apare lui fiecare amanunt marcant al visului. Se procedeaza intocmai ca la descifrarea unui text greu lizibil. Metoda aceasta nu da intotdeauna ca rezultat un text nemijlocit inteligibil, ci foarte frecvent sugereaza doar mai multe posibilitati, dupa toate aparentele importante.
•Interpretarea visului iti cere sa te poti transpune in situatia psihologica a altuia, sa ai intuitie si capacitate combinatorie, sa cunosti lumea si oamenii si sa dispui, inainte de toate, de o pricepere specifica bazata atat pe cunostinte vaste cat si pe o anume “intelligence du coeur”.
•Inconstientul, matricea viselor, are o functie de sine statatoare. Numesc acest fenomen autonomia inconstientului. Visul nu asculta de vointa noastra ci este foarte frecvent chiar, intr-un flagrant contrast cu intentiile constiente. Contrastul nu e intotdeauna atat de pronuntat; in anumite momente visul poate sa devieze doar in mica masura de la atitudinea sau tendinta constienta, aducandu-i modificari, ba in unele ocazii poate chiar sa coincida cu continutul si tendinta constientului. Ca unica formulare posibila s-a impus atentiei mele conceptul de COMPENSARE. (confruntarea si punerea in acord a unor date sau puncte de vedere diferite , din care rezulta o echilibrare sau o dirijare). Compensarea trebuie deosebita strict de COMPLEMENTARE.
• 3 posibilitati de compensare:
1. - daca atitudinea constientului fata de imprejurarile vietii este in mare masura unilaterala, visul adopta o pozitie contrara ei.
2. – daca insa constientul are o pozitie aproape de “mijloc”, visul se multumeste sa propuna variante.
3. – daca atitudinea constientului este “corecta” (adecvata), visul coincide cu tendintele acestuia si le subliniaza, fara sa-si piarda insa autonomia caracteristica.

• Inconstientul – matricea viselor dar si a simptomelor psihogene. Problema atitudinii inconstientului este de o deosebita importanta practica. Indiferent daca pentru mine si pentru altii odata cu mine, atitudinea mea constienta pare corecta, inconstientul poate fi, ca sa zicem asa, “de alta parere”. Acest lucru nu e deloc neglijabil (mai ales in cazul unei nevroze), deoarece inconstientului ii este foarte la indemana sa provoace tulburari suparatoare, recurgand la solutii false, care, de regula nu raman fara urmari, ci produc simptome neurotice. Aceste tulburari se bazeaza pe pe o discordanta intre “constient” si “inconstient”. “In mod normal” ele ar trebui sa fie in concordanta. Dar fapt este ca in foarte multe cazuri nu se ajunge la o asemenea concordanta si de aici deriva un numar inimaginabil de mare de suferinte psihogene, incepand de la accidente grave si boli si pana la nevinovatele lapsus linguae
• In tratamentul nevrozei se pune problema refacerii aproximative a concordantei intre “constient” si “inconstient” (mai multe moduri – incepand cu recomandarea unui “mod de viata sanatos”, cu convingerea rationala, cu intarirea vointei, si terminand cu “analiza inconstientului”. Cum metodele mai simple dau gres foarte frecvent, iar medicul nu mai stie cum sa continue tratamentul, functia compensatorie a visului ofera un ajutor binevenit. .......
• Visele furnizeaza amintiri, intuitii, trairi, trezesc partea adormita a personalitatii, dezvaluie partea inconstienta a unor relatii, astfel incat rareori se intampla ca cineva sa faca efortul de a-si prelucra visele mai mult timp, asistat de un specialist, fara sa ajunga astfel la o imbogatire si o largire a orizontului sau. Tocmai in virtutea comportamentului compennsator al visului, analiza sa consecvent practicata duce la noi puncte de vedere si deschide noi cai, care ne scot din stagnarea nedorita.
• In spatele compensarilor de moment exista un fenomen numit de Jung – procesul evolutiv al personalitatii. La inceput, compensarile par sa fie echilibrari de moment ale unilateralitatilor si debalansarilor unor tulburari ale echilibrului. Dar privite mai in profunzime, aceste acte de compensare aparent izolate se ordoneaza dupa un fel de plan. Ele par corelate si, intr-un sens mai profund, subordonate unui tel comun, astfel incat o serie lunga de vise nu mai pare o insiruire fara sens de ecvenimente incoerente si izolate, ci un proces de evolutie sau ordonare ce parcurge anumite etape, ca dupa un plan. Am numit acest proces inconstient, exprimat in mod spontan de simbolica seriilor lungi de vise, proces de individuatie.
• Visele semnificative provin din stratul mai profund, al incontientului colectiv. Asemenea vise apar mai cu seama in perioadele hotaratoare pentru destinul omului, adica in prima tinerete, la varsta pubertatii, pe la mijlocul vietii (intre 36-40 de ani) si in conspectu mortis.
• Toate acele momente ale vietii individuale, in care intentiile, asteptarile si conceptiile constientului personal contravin legilor general valabile ale destinului uman, sunt totodata momente cheie ale procesului de individuatie. Caci procesul acesta constituie realizarea spontana a omului deplin.
• Daca visele dau expresie unor compnesari atat de importante, de ce nu sunt atunci inteligibile? Trebuie sa raspund ca visul este un fenomen al naturii si ca natura nu manifesta nici cea mai mica tendinta de a-si oferi oarecum pe gratis si corespunzator asteptarilor umane, roadele.



"Cartile Seherezadei", de luni pana vineri, ora 15, Radio Romania Cultural

Niciun comentariu: